Tu cum știi cât de stresat ești?

Updated: Mar 8

Urgențele ne copleșesc, avem tehnologia la dispoziția noastră, condiții economico-sociale superioare generațiilor anterioare, dar parcă tot nu reușim să avem mai mult timp pentru noi, pentru ceea ce contează cu adevărat în viața noastră. Stresul a devenit norma pentru noi toți.

Căutăm soluții pentru a face bani mai mulți în același timp pentru că avem nevoie de aceștia să plătim, între altele, metode de relaxare.

Și totuși, tu reușești să te relaxezi sau devii mai stresat, din ce în ce mai stresat? Vestea bună este că managementul stresului este posibil cu tehnici specifice, cu o bună cunoaștere a fenomenului și disciplină în a-ți urma visele.


Dar ce este stresul?


În lumea noastră mereu pe fugă, sunt cunoscute patru stadii ale stresului.

Primul stadiu este stresul spiritual. Nu-l conștientizăm din prima, este parte din noi, din educație, ne însoțește dintotdeauna. Provine din necunoașterea sau lipsa conștientizării valorilor personale, lipsa alinierii activităților noastre la acestea. Este abia perceput, se datorează discrepanței dintre identitatea, unicitatea fiecăruia și toate acele ”trebuie să” din viața personală și profesională.


Stresul mental


Următorul stadiu este stresul mental. Atunci când nu știm cu adevărat ce vrem, iau alții decizii pentru noi. Așa că sunt ceilalți vinovați pentru nefericirea noastră, este gândirea comun întâlnită.


În realitate, atunci când îi lăsăm pe ceilalți să decidă, este tot decizia noastră.

Ne simțim amenințați, renunțăm la noi, la activitățile importante pentru noi, pentru că ”alegem” să aleagă ceilalți pentru noi. Avem nevoie de validarea lor, pentru ca stima de sine este prea jos.


Uneori luăm decizii greșite cu buna știința, facem excese.

Alteori ne pedepsim și ne aruncăm în oceanul vieții fără să știm a înota, copiem modele la îndemână, ne implicăm în ce spun alții că este bine pentru ei. Și continuăm fără masură.


Stresul poate să provină și din amânarea deciziilor. Din lipsa de acțiune, mai mult sau mai puțin inconștientă. Suntem paralizați în evoluția noastră. Alegem fuga din fața pericolelor, uneori exacerbate.


"Amânarea este ruda leneșă a fricii. Atunci când simțim anxietate în legătură cu o activitate, începem să amânăm." - Noelle Hancock, My year with Eleanor


Pentru cei care dețin o formă de autoritate, stresul mental poate să provina din discriminarea sau desconsiderarea celorlalți, nu la fel de ”importanți” ca ei.

Stresul se naște din dorința de a impune punctul de vedere cu orice preț, facem abuz de putere, simțim sensibilitatea celorlalți și ne folosim de aceasta.

Ne consideram superiori, uneori în ”inocența” noastră, iar stresul rezultă din faptul că nu înțelegem diferența între control și influența.

Controlul provine din ego, înseamnă lipsa de iubire față de sine și față de ceilalți, fie ei membrii ai familiei, colegi, prieteni, cunoștințe întâmplătoare. Controlul se simte atunci când suntem supărați ca ceilalți nu fac cum credem noi ca este mai bine.

Doar este atat de evident!, exprimăm indignați.


Control este atunci când ”pedepsim” și ”judecăm”, ”acuzăm” si ”punem lucrurile la punct”, cand ne folosim de autoritatea unei poziții de conducere, sociale, de forță pentru a ne impune.


Cu siguranță sunt lucruri pe care știm să le facem mai bine decat ceilalți. Atunci cum îi putem convinge de adevărul nostru, fără a genera stres pentru nicio parte?


Cum influențăm în loc să-i controlăm pe ceilalți?


A influența înseamnă a iubi, cu adevărat.

Primul pas în a influența este să renunțăm la ego-ul nostru. Perspectiva fiecăruia este unică și nu știm, niciodată, mai bine decat ceilalți ce li se potrivește.

Comunicăm asertiv, ne exprimăm punctul de vedere și enunțăm principiile, doar după ce am ascultat cu atenție deplină ce spune interlocutorul, după ce avem siguranța că am înțeles paradigma celuilalt. Folosim abilitățile necesare în situația dată, abilități dezvoltate în timp și de care suntem siguri. Tehnicile sunt specifice liderilor autentici, iar un curs de leadership îți oferă instrumentele necesare pentru raporturi armonioase cu ceilalți.


Setăm așteptările foarte clar, convenim asupra responsabilităților, stabilim limitele de acțiune. Și nu forțăm decizia celuilalt, niciodată. Nu implică terțe părți sub forma unor martori al binelui pe care vreau să-l fac.

Ne concentrăm pe rezultate, nu pe ce fac alții, stabilim puncte intermediare și ne oferim suportul, de cate ori este nevoie, fără sa îl impunem.


Dacă urmezi corect pașii, dacă faci tot ce tine de tine, nu vei fi ”atașat” de opinia ta, singura valoroasă(!), vei accepta rezultatul așa cum este acesta. Așa îți dai seama că ai influențat.


În caz contrar, apare stresul emoțional, cel de-al treilea stadiu al stresului.

Emoțiile puternice, din categoria înfiorare, dezaprobare, remușcări, dispreț și agresivitate apar în stadiul stresului emoțional. Bucuria excesivă, explozivă generează deopotrivă stres.


Da, ați citit bine, atunci când suntem mândrii de un rezultat ”nemaipomenit” al nostru sau al altora, obținut sub îndrumarea noastră (nu-i așa?), când simțim acea bucurie necontrolată și ne lăudăm cu ”modestie” (eventual în social media) cu acesta, este vorba tot despre stres. Avem nevoie de ceilalți să valideze calitățile tocmai dovedite, pentru ca stima noastră de sine este la un nivel scăzut și suntem ”stresați” să demonstrăm, încă o dată, cine suntem.

Întemeiem o familie (pentru ca așa au făcut alții), trăim în epoca selfie-urilor (nu concepem altfel), ne contopim cu hainele pe care le purtăm (chiar dacă uneori ni le permitem cu greu), cu mașinile noastre fără pereche (pentru care muncim din greu și ne împrumutăm), cu realizările copiilor și ale subalternilor, ale companiilor în care activam (suntem atașați de brand, așa ni se spune că trebuie să fim), mergem în locuri cât se poate de exotice (și ne întoarcem mai obosiți decât am plecat). Suntem extrem de bucuroși de tot ce ni se întâmplă și ”trebuie” să ne manifestăm gălăgios. Suntem convinși ca așa arată fericirea.


Pentru toate acestea există însă un singur cuvânt, iar acesta este stres.


Pentru că, în realitate, ne stresează competiția cu ceilalți și ne conduce în lumea emoțiilor pe care nu ne învață mai nimeni să o cuprindem în adevărata ei complexitate. Căutăm fericirea în locuri și acțiuni, unde nu există. De fapt, aceasta se găsește în noi.

Repetăm iar și iar aceste stadii ale stresului, convinși uneori că facem tot ce trebuie pentru noi înșine și pentru ceilalți. Până când, inevitabil, se ajunge la ultimul stadiu al stresului, acesta fiind stresul fizic.


Resimțim tensiuni musculare, strângeri de stomac, dureri de cap sau suntem paralizați de frică. Uneori aceste senzații fizice sunt combinate.

Putem deveni conștienți de unde provin acestea, putem da ”filmul” înapoi pentru a înțelege ce se ascunde în spatele lor și ne putem opri, oricând, din stres.

De cele mai multe ori, însă, alegem, pentru că așa ”ni s-a spus” să ascundem stresul sub umbrela pastilelor făcătoare de minuni și a victimizării personale și colective.


Bolile nu apar din senin, spunem acest lucru de multe ori, fără să îl pricepem în profunzimea lui. Și nu se rezolvă prin medicamente, prin mers la doctori renumiți.

NU doar așa. Depinde desigur și de nivelul de stres acumulat și stadiul în care au fost depistate maladiile.


Da, uneori este prea târziu, iar zbaterea în căutarea soluțiilor imposibile creează stres, adăugat peste cel existent de parcă încă se mai poate... Stres pentru cei bolnavi și pentru cei din jurul nostru care nu cunosc diferența dintre empatie și simpatie.

Atunci când mai este posibilă vindecarea, avem nevoie să găsim, deopotrivă, calea de a elimina stresul responsabil de situația creată.


În viața de zi cu zi, o dată instalat fenomenul de stres, încă din copilărie (cine nu a fost sau nu este stresat în zilele noastre?), trecem prin toate stadiile acestuia, uneori atât de accelerat încât nu realizam.


Vestea bună este că după o perioadă de lucru cu tine însuți, poți ”depista” prezența stresului din primele faze ale acestuia.

Apoi, poți căuta cu disciplină să înțelegi de ce-ul din spatele stresului. Poți gestiona stresul printr-o bună cunoaștere a sinelui și prin aplicarea unor metode pentru organizarea timpului, managementul banilor și comunicare eficientă cu ceilalți.



Un curs de managementul timpului este modalitatea prin care poți elimina stresul, îți arată cum poți planifica și organiza viața personală și profesională pentru rezultate mai bune, în conformitate cu eul tău și nevoile personale.


Dacă vei continua să lucrezi cu tine însuți în a alinia planul de viață, deciziile și activitățile la valorile personale, printr-un management al timpului, vei ajunge la echilibru.

Echilibrul va fi fragil, la început, dar va deveni puternic și se va instala în locul stresului.


Important este să nu renunți la tine!


Când vei fi pregătit, vei găsi calea adecvată.




23 views0 comments

Recent Posts

See All